arãtáre — s. f., g. d. art. arãtärii; pl. arãtäri … Romanian orthography
fantomă — FANTÓMĂ, fantome, s.f. Fiinţă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginaţia tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ fig. Ceea ce are o existenţă incertă, fictivă … Dicționar Român
bâzdâganie — BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s.f. (pop. şi fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudăţenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BÂZDÂGÁNIE s. v. ciudăţenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
indicare — INDICÁRE, indicări, s.f. Acţiunea de a indica şi rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare. – v. indica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INDICÁRE s. 1. v. trasare. 2. v. prescriere. 3. v. sem nalare. 4. menţionare, precizare,… … Dicționar Român
vidmă — VÍDMĂ, vidme, s.f. (reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ♢ Vidma pădurii = mama pădurii. – Din ucr. vid ma. Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX 98 VÍDMĂ s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire … Dicționar Român
duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… … Dicționar Român
hală — HÁLĂ1, hale, s.f. 1. Clădire amenajată, cu instalaţiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piaţă acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestaţii sportive, culturale,… … Dicționar Român
iazmă — IÁZMĂ, iezme, s.f. (pop.) Arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie. ♦ fig. Persoană slabă, cu înfăţişare respingătoare. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IÁZMĂ s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire,… … Dicționar Român
nălucă — NĂLUCĂ, năluci, s.f. 1. Fiinţă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mişcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară şi înşelătoare, închipuire deşartă; iluzie, himeră, năluceală … Dicționar Român
potcă — PÓTCĂ, potce, s.f. (pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ♢ expr. A da de potcă = a o păţi. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ… … Dicționar Român
