hală

HÁLĂ¹, hale, s.f. 1. Clădire amenajată, cu instalaţiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piaţă acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestaţii sportive, culturale, pentru expoziţii etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÁLĂ², hale, s.f. (reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hálă (clădire, arătare, monstru) s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HÁL//Ă halăe f. 1) Construcţie înaltă şi spaţioasă unde se vând produse alimentare. 2) Sală de dimensiuni foarte mari cu diverse destinaţii (pentru expoziţii, manifestări sportive sau culturale etc.). /<fr. halle, germ. Halle

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HÁLĂ s.f. 1. Piaţă acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziţii, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



HÁLĂ s. f. 1. piaţă acoperită. 2. construcţie de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziţie etc. (< fr. halle, germ. Halle)

Trimis de raduborza, 15.11.2007. Sursa: MDN



hálă (hále), s.f. – 1. Piaţă acoperită. – 2. Acoperiş, copertină. fr. halle. – Der. halagiu, s.m. (vînzător de piaţă), cu suf. -giu (Iordan, BL, IX, 53).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



hálă (hále), s.f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (pl.) Păsări de curte. sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 şi 106; DAR). – Der. haliţă, s.f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s.f. (pasăre de pradă); holă, s.f. (Trans., cîine).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER