- fantomă
- FANTÓMĂ, fantome, s.f. Fiinţă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginaţia tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ fig. Ceea ce are o existenţă incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate. ♢ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.Trimis de LauraGellner, 28.01.2009. Sursa: DEX '98FANTÓMĂ s. apariţie, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. şi pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurăţenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. şi Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.Trimis de siveco, 02.08.2007. Sursa: Sinonimefantómă s. f., g.-d. art. fantómei; pl. fantómeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFANTÓM//Ă fantomăe f. 1) (în superstiţii) Fiinţă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; nălucă; arătare; vedenie; stafie; spirit; duh. 2) Lucru imaginar care nu are corespondent în realitate. /<fr. fantômeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFANTÓMĂ s.f. 1. Nălucă, stafie; vedenie. 2. (fig.) Plăsmuire. [var. fantom s.n. / < fr. fantôme].Trimis de LauraGellner, 19.06.2006. Sursa: DNFANTÓMĂ s. f. 1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă. 2. (fig.) plăsmuire. (< fr. fantôme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.