- nătâng
- NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. adj. (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de raţiune; prostesc. 3. adj., s.m. şi f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. adj., s.m. şi f. (Om) îndărătnic, încăpăţânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ "leneş".Trimis de romac, 01.10.2007. Sursa: DEX '98Nătâng ≠ deştept, inteligentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătângeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂTÂN//G nătânggă (nătânggi, nătângge) 1) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădeşte lipsă de supunere; încăpăţânat; îndărătnic. Fire nătânggă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă nătânggă. /<sl. netenguTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.