năstruşnic

năstruşnic
NĂSTRÚŞNIC, -Ă, năstruşnici, -ce, adj. 1. Care iese din comun; neobişnuit, ciudat, bizar. 2. Care depăşeşte cu mult (prin proporţii, intensitate, calitate etc.) limitele obişnuite; extraordinar, straşnic, grozav. – cf. sl. n e s t r u ž e n ŭ .
Trimis de LauraGellner, 05.06.2004. Sursa: DEX '98

NĂSTRÚŞNIC adj. v. neobişnuit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

năstrúşnic adj. m., pl. năstrúşnici; f. sg. năstrúşnică, pl. năstrúşnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NĂSTRÚŞNI//C năstruşniccă (năstruşnicci, năstruşnicce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobişnuit; ciudat; bizar. Idee năstruşniccă. 2) pop. Care se ţine de năzbâtii; năzbâtios; poznaş; şotios. /cf. sl. nestruženu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • năstruşnicie — NĂSTRUŞNICÍE, năstruşnicii, s.f. Faptă, idee, comportare etc. năstruşnică (1); ciudăţenie. – Năstruşnic + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂSTRUŞNICÍE s. v. ciudăţenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • prăpăstios — PRĂPĂSTIÓS, OÁSĂ, prăpăstioşi, oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. fig. De necrezut, de neînchipuit;… …   Dicționar Român

  • trăsnit — TRĂSNÍT, Ă, trăsniţi, te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trăsnet. 2. Zănatic, nebun. ♦ Ameţit de băutură; beat. ♦ Năstruşnic, ciudat, extravagant. 3. fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – v. trăsni1. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • abracadabrant — ABRACADABRÁNT, Ă, abracadabranţi, te, adj. (Rar) Cu totul neobişnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  abracadabránt, ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. abracadabrant) …   Dicționar Român

  • deşănţat — DEŞĂNŢÁT, Ă, deşănţaţi, te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen …   Dicționar Român

  • fistichiu — FISTICHÍU, ÍE, fistichii, adj. 1. (înv.) De culoarea fisticului (2); verde gălbui. 2. fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fistikî. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  FISTICHÍU adj v. bizar, ciudat, curios, excentric,… …   Dicționar Român

  • inexplicabil — INEXPLICABIL, Ă, inexplicabili, e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis. Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX 98  Inexplicabil ≠… …   Dicționar Român

  • neobişnuit — NEOBIŞNUÍT, Ă, neobişnuiţi, te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [pr.: ne o ] – Ne + obişnuit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Neobişnuit ≠… …   Dicționar Român

  • pidosnic — PIDÓSNIC, Ă, pidosnici, ce, adj., s.m. I. adj. (pop.) Care este ieşit din comun, contrar aşteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. s.m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase,… …   Dicționar Român

  • pocit — POCÍT, Ă, pociţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar. 2. (În credinţele populare) Nefast, funest; p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦ expr. A avea gură …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”