- năluci
- NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-şi închipui, a-şi imagina. 2. intranz. A se înfăţişa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumuseţe, strălucire etc.). – cf. l u c i .Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NĂLUCÍ vb. v. crede, imagina, închipui, năzări, părea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenălucí vb., ind. prez. 3 sg. nălucéşte, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năluceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NĂLUC//Í năluciésc 1. intranz. 1) A apărea vag şi fugitiv (ca o nălucă); a năzări. 2) (despre gânduri, idei, imagini, planuri etc.) A apărea fugitiv (în minte, în memorie). 2. tranz. pop. 1) (construit cu dativul) A-şi reprezenta în gând; a-şi imagina; a-şi închipui. 2) (ochii, văzul) A face să se tulbure. 3) A impresiona puternic (prin caracteristici ieşite din comun); a frapa. /cf. a luciTrimis de siveco, 31.07.2007. Sursa: NODEXA SE NĂLUC//Í pers. 3 se năluciéşte intranz. (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări. /cf. a luciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnălucí (nălucésc, nălucít), vb. – 1. A-şi închipui, a-şi reprezenta. – 2. A-şi imagina, a visa, a avea o viziune. sl. nalučiti "a afla" (Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg. nalučam "a ghici". Se foloseşte cu pron. în dativ şi mai des în forma reflexivă. – Der. nălucă, s.f. (fantasmă, viziune, arătare; închipuire, vis); nălucitură, s.f. (viziune); nălucitor, adj. (fantastic); nălucos, adj. (rar, sperios, fricos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.