brehni

brehní, brehnésc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înţepa cu vorba.

Trimis de blaurb, 24.03.2006. Sursa: DAR



brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc şi, în anumite cazuri de om, cu accepţiile aproape exacte ale sp. gañir. – var. brîhni, brehăi. sl., cf. rut. brecháty "a lătra", sb. bréchati "a scînci" (DAR). var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s.f. pl. (năluci); brehnace, s.f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrneşte printre păsările din ogradă).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER