arăta

ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. tranz. A expune ceva intenţionat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ♢ expr. (refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenţia. ♢ expr. A arăta (cuiva) uşa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc. A arăta (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl dispreţuieşte pentru faptele sale. ♦ A indica o măsură, o direcţie etc. ♦ A indica ora, minutele şi secundele. 3. tranz. A da o explicaţie, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ♢ expr. (fam.) Îţi arăt eu ţie! se spune pentru a ameninţa pe cineva. 4. tranz. şi refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ tranz. A da dovadă de...; a dovedi. ♦ intranz. A părea (după înfăţişare); a avea o anumită înfăţişare. ♢ refl. unipers. Se arată a fi vreme bună. 5. refl. A apărea, a se ivi (pe neaşteptate). – lat. *arrectare.

Trimis de romac, 17.02.2004. Sursa: DEX '98



A arăta ≠ a ascunde, a dispărea

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A se arăta ≠ a dispărea

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ARĂTÁ vb. 1. a indica, (înv.) a spune. (I-a arăta drumul.) 2. v. trasa. 3. a indica, a preciza, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a premite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am arăta.) 4. a scrie, a susţine. (El arăta în articol că ...) 5. v. indica. 6. v. aminti. 7. a desemna, a indica, a semnala. (Tabel care arăta învingătorii.) 8. v. marca. 9. v. înregistra. 10. v. expune. 11. v. scoate. 12. v. povesti. 13. v. reprezenta. 14. v. demonstra. 15. v. confirma. 16. v. manifesta. 17. v. vădi. 18. v. sesiza. 19. v. denota. 20. v. exterioriza. 21. a afirma, a exprima, a manifesta. (Îşi arăta dorinţa de a ...) 22. v. apărea. 23. a apărea, a se ivi, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a arăta şi el.) 24. v. înfăţişa. 25. v. apărea. 26. v. înfăţişa. 27. a apărea, a ieşi, a se ivi. (Se arăta iarba.) 28. v. răsări. 29. a apărea, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se arăta zorii.) 30. v. părea.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



arătá vb., ind. prez. 1 sg. arăt, 2 sg. arăţi; 3 sg. şi pl. arátă, conj. prez. 3 sg. şi pl. aráte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ARĂTÁ arăt 1. tranz. 1) (fiinţe, obiecte etc.) A expune intenţionat vederii; a lăsa să se vadă. 2) (lucruri, valori etc.) A face să fie văzut printr-un gest, semn etc.; a indica. arăta greşelile de punctuaţie. arăta cărarea. Termometrul arată zero grade. ♢ arăta cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rău în mod direct despre cineva. arăta uşa cuiva a da afară dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune în faţă; a prezenta; a înfăţişa. arăta legitimaţia. arăta un bolnav medicului. 4) A face să înţeleagă; a explica; a lămuri. arăta cum se rezolvă problema. 5) A adeveri prin raţionamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea să arate ce ştie. A-şi arăta curajul. ♢ Ţi-oi arăta eu! te-oi învăţa eu minte! 6) A face să se arăte. 2. intranz. A avea o anumită înfăţişare. arăta bine. arăta cam bolnav. /<lat. arrectare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ARĂTÁ mă arăt intranz. 1) A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a se ivi; a apărea; a se isca. Un nor negru s-a arătat. 2) A avea aparenţa; a fi în aparenţă; a părea. Vara se arată a fi călduroasă. ♢ Pe (sau după) cât se arată după cum pare. 3) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în faţa unei colectivităţi; a se manifesta. 4) pop. A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări; a (i) se năluci. /<lat. arrectare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX