nălucitor

nălucitor
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimeşte (prin frumuseţe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. şi pl. nălucitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NĂLUCIT//ÓR nălucitoroáre (nălucitoróri, nălucitoroáre) rar 1) Care năluceşte; care apare în minte neclar; fără contururi precise. 2) fig. Care impresio-nează prin ceva neobişnuit; frapant. /a năluci + suf. nălucitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • năluci — NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a şi închipui, a şi imagina. 2. intranz. A se înfăţişa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a i trece prin minte. 3 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”