năzări

NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. refl. . A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. intranz. şi refl. . A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ tranz. (pop.) A vedea (nedesluşit, de departe); a zări, a observa. [prez. ind. şi: năzár] – Din sl. nazirati.

Trimis de LauraGellner, 06.06.2004. Sursa: DEX '98



NĂZĂRÍ vb. 1. v. părea. 2. a-l apuca, a-i căşuna, a-i veni, (înv. şi reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu ştiu ce i s-a năzări aşa deodată.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



năzărí vb., ind. prez. 3 sg. năzáre/năzăréşte, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năzáră/ năzăreáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A NĂZĂRÍ pers. 3 năzáre intranz. A apărea vag şi fugitiv (ca o nălucă); a se arăta vederii pentru un timp scurt; a năluci. [Şi năzăreşte] /<sl. nazirati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE NĂZĂRÍ pers. 3 se năzáre intranz. 1) (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năluci. 2) A-i veni un gând ciudat şi neaşteptat; a-i abate. [Şi se năzăreşte] /<sl. nazirati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



năzărí (năzărésc, năzărít), vb. – 1. (Rar) A întrezări, a descoperi. – 2. (Rar) A apărea, a se arăta. – 3. (refl.) A i se părea, a avea impresia. sl. nazrĕti "a întrezări" (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg. nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucişare cu sl. nazorŭ "bănuială". – Der. năzăritură, s.f. (închipuire); năzarnic, adj. (cu toane); năzăreală, s.f. (viziune).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER