Dicționar Român. 2013.
numãráre — s. f., g. d. art. numãrärii; pl. numãräri … Romanian orthography
cantitate — CANTITÁTE, cantităţi, s.f. 1. Câtime, număr, mărime. ♢ expr. (fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanţă, de care nu trebuie să se ţină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr un număr obţinut dintr o… … Dicționar Român
numărătură — NUMĂRĂTÚRĂ, numărături, s.f. (pop.) Numărare. – Număra + suf. ătură. Trimis de bogdanrsb, 20.07.2002. Sursa: DEX 98 NUMĂRĂTÚRĂ s. v. numărare, numărat, nu mărătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime numărătúră s. f., g. d … Dicționar Român
decatron — DECATRÓN, decatroane, s.n. Tub cu descărcare electrică în gaze, utilizat în tehnica calculatoarelor electronice, în tehnica nucleară, a dispozitivelor de comunicaţie şi de comandă etc. ca dispozitiv de comandă. – Din fr. décatron. Trimis de… … Dicționar Român
numărat — NUMĂRÁT1 s.n. Numărare. – v. număra. Trimis de bogdanrsb, 28.09.2007. Sursa: DEX 98 NUMĂRÁT2, Ă, număraţi, e, adj. Evaluat numeric, socotit, calculat, verificat; p.ext. care se află în număr exact, fără nici o aproximaţie. ♢ expr. Bani număraţi … Dicționar Român
numărătoare — NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s.f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ♢ Numărătoare inversă = program de operaţii prevăzute a se desfăşura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spaţiale sau de debutul unei… … Dicționar Român
numărător — NUMĂRĂTÓR, OÁRE, numărători, oare, subst. 1. s.n. Aparat care serveşte la numărare. 2. s.m. şi f. (Rar) Persoană care numără, care socoteşte, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. s.m. Termen al unei fracţii ordinare, scris… … Dicționar Român
numãrãtoáre — I. (numãrare, diagramã) s. f., g. d. art. numãrãtórii; pl. numãrãtóri II. (persoanã) s. f., g. d art. numãrãtoárei; pl. numãrãtoáre … Romanian orthography
citometrie — CITOMETRÍE s. f. numărare sau măsurare a celulelor din sânge. (< fr. cytométrie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
enumeraţie — ENUMERÁŢIE, enumeraţii, s.f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înşirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. ♦ (înv.) Parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează… … Dicționar Român
