- numărător
- NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. s.n. Aparat care serveşte la numărare. 2. s.m. şi f. (Rar) Persoană care numără, care socoteşte, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. s.m. Termen al unei fracţii ordinare, scris deasupra liniei de fracţie şi reprezentând deîmpărţitul operaţiei de împarţire. – Număra + suf. -ător.Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX '98NUMĂRĂTÓR adj. v. cash, gata, gheaţă, lichid, numerar, sunător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNUMĂRĂTÓR s. v. numeral.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenumărătór (persoană, termen al unei fracţii) s. m., pl. numărătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnumărătór (aparat) s. n., pl. numărătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNUMĂRĂT//ÓR1 numărătoroáre n. Aparat pentru numărare sau pentru numerotare. /a număra + suf. numărătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNUMĂRĂTÓR2 ĩ m. mat. Termen al unei fracţii ordinare, aflat deasupra liniei de fracţie, care arată câte părţi egale conţine această fracţie; deîmpărţit al unei fracţii. /a număra + suf. numărătorătorTrimis de siveco, 26.05.2006. Sursa: NODEXNUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracţii, scris deasupra liniei de fracţie, care arată numărul de părţi conţinute de fracţie. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNNUMĂRĂTÓR I. s. m. 1. termen al unei fracţii, deasupra liniei de fracţie, indicând numărul de părţi conţinute de fracţie. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socoteşte, calculează ceva (după fr. numérateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.