număr

NÚMĂR, numere, s.n. I. 1. Cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeaşi natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat. ♢ Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice aşezate în ordinea tabloului lui Mendeleev şi care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) număr = nenumărat; p.ext. imens. Cu număr = socotit²; p.ext. limitat. ♢ loc. adv. În număr = cu socoteală; complet. ♢ loc. prep. În (sau din) numărul = printre, dintre. ♢ expr. A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Un număr de = câţiva. La număr sau în număr de... = în total. ♦ Mulţime. ♦ Ceată, grup. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar şi două sau mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect. II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulţime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; p.ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicaţie. ♦ spec. Reversul unei monede. ♦ spec. Fiecare dintre exemplarele unei publicaţii periodice care face parte din aceeaşi serie, din acelaşi tiraj etc. 2. Bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.). III. (fam., în expr.) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; straşnic, excelent. – lat. numerus.

Trimis de bogdanrsb, 28.09.2008. Sursa: DEX '98



NÚMĂR s. 1. (mat.) număr fracţionar = număr raţional; număr raţional = număr fracţionar; număr zecimal = fracţie zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un număr record de exemplare vândute.) 3. sumă, (înv.) cislă. (numărul total al vitelor.) 4. cantitate. (În număr mare.) 5. v. seamă. 6. mărime, măsură. (Ce număr ai la pantof?) 7. v. mulţime.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



NÚMĂR s. v. cifră.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



númăr s. n., pl. númere; abr. nr.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NÚM//ĂR numărere n. 1) Mărime cu ajutorul căreia se efectuează diferite calcule şi care se notează, de obicei, cu cifre; noţiune de cantitate. ♢ număr natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). număr algebric număr însoţit de un semn (+ sau -). număr pozitiv număr însoţit de semnul +. număr întreg număr care conţine una sau mai multe unităţi. număr fracţionar număr care poate fi exprimat sub formă de fracţie. număr prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuşi şi la unitate. număr par număr care se împarte exact la 2; număr cu soţ. număr impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soţ. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de acelaşi fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. numărărul bărbaţilor. ♢ La număr (sau în număr) a) în cantitate; b) în total. Cu număr a) numărat; b) cu socoteală. Peste număr mai mult decât trebuie să fie. Un anumit număr o cantitate anumită. Un număr neînsemnat (foarte) puţini. Un număr mare (sau un mare număr) (foarte) mulţi. În număr mare în cantitate mare; (foarte) mulţi. Fără (de) număr în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie. A nu (mai) avea număr a fi foarte numeros. (De) un număr de ori (de) atâtea ori. 4) Indice cifric care serveşte pentru a identifica un obiect (sau o persoană), indicându-i locul într-o succesiune sau într-o serie. numărărul biletului. ♢ număr de ordine număr care indică locul unui obiect într-un şir. numărărul unu a) de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b) de primă importanţă; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o soluţionare urgentă. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucată din programul unui concert sau al unei reprezentaţii de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul cărora se stabileşte legătura telefonică într-un emiţător şi un receptor. 8) Categorie gramaticală care serveşte pentru exprimarea opoziţiei dintre un reprezentant al unei serii de obiecte şi mai mulţi reprezentanţi ai aceleiaşi categorii de obiecte. numărărul singular. numărărul plural. /<lat. numerus

Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: NODEX



númăr (-mére), s.n. – 1. Cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire. – 2. Categorie gramaticală care se opune sg. pluralului. – 3. Cifră. – 4. Parte dintr-un spectacol. lat. nŭmĕrus (Puşcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), cf. it . numero, prov., fr., cat. nombre. – Der. număra, vb. (a enumera, a calcula etc.), care poate şi el să reprezinte lat. nŭmĕrāre (Puşcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), cf. mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, s.f. (înv., plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, s.n. (abac; deîmpărţit); numărătură, s.f. (înv., calcul); nenumărat, adj. (în număr infinit); numeros, adj. (mult, în cantitate mare), format după lat. numerosus; număruş, s.n. (Trans., talisman); prenumăra, vb. (a include într-un număr sau într-o cantitate; refl., a se număra printre ..., a se iscăli), după germ. pränumerieren; prenumerant, s.m. (înv., abonat, semnatar), din germ. Pränumerant (Scriban). Număra, vb. refl. (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. Der. neol. (din fr.): numeral, s.n.; numerar, s.n.; numeraţi(un)e, s.f.; numeric, adj.; numerota, vb.; numerotator, s.n.; supranumerar, adj., după fr. surnuméraire. – alb. numër ar putea proveni din rom.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER