nevấrstnic — adj. m. (sil. mf. vârst ), pl. nevấrstnici; f. sg. nevấrstnicã, pl. nevấrstnice … Romanian orthography
brudiu — BRUDÍU, ÍE, brudii, adj. (reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mic — MIC, Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare.… … Dicționar Român
brudnic — BRÚDNIC, Ă, brudnici, ce, adj. (reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. nic. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BRÚDNIC adj. v. mic, nevârstnic, tânăr. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BRÚDNIC s … Dicționar Român
minor — MINÓR, Ă, minori, e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care îşi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanţă, neînsemnat, secundar; p. ext. şters, slab. 3. (muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui… … Dicționar Român
minorean — MINOREÁN adj. v. minor, nevârstnic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mărunt — MĂRUNT, Ă, mărunţi, te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦… … Dicționar Român
mărunţime — MĂRUNŢÍME, mărunţimi, s.f. (Rar) însuşire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. ime. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
necopt — NECÓPT, NECOÁPTĂ, necopţi, necoapte, adj. Care nu este bine copt; crud. ♦ (Despre fructe) Care nu a ajuns încă în stadiul de maturitate. ♦ fig. Lipsit de maturitate, de experienţă. – Ne + copt. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
tânăr — TẤNĂR, Ă, tineri, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană, p. gener. fiinţă) care este, ca vârstă, între copilărie şi maturitate, care nu este încă matură. ♢ loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2 … Dicționar Român
