- brudiu
- BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebrúdiu [-diu pron. -diu]/brudíu adj. m., f. brúdie (sil. -di-e)/brudíe; pl. m. şi f. brúdii/brudíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRUDÍ//U brudiue (brudiui) pop. Care este prea tânăr; necopt la minte; fără experienţă. [Sil. bru-diu; acc. şi brúdiu] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.