- tânăr
- TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană, p. gener. fiinţă) care este, ca vârstă, între copilărie şi maturitate, care nu este încă matură. ♢ loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. adj. Care aparţine sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puţină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – lat. *tenerus (= tener).Trimis de LauraGellner, 20.10.2008. Sursa: DEX '98Tânăr ≠ bătrân, vârstnicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeTÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă tânăr.) 3. s. adolescent. (Un tânăr fer-cheş.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram tânăr.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un tânăr de horă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÂNĂR s. v. ginere, mire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetânăr adj. m., s. m., pl. tíneri; f. sg. tânără, g.-d. art. tínerei, pl. tínereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÂNĂR tânără (tíneri, tínere) 1) şi substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. tânăra generaţie. 2) Care există de puţin timp; aflat la începutul existenţei sau dezvoltării. Livadă tânără. Cal tânăr. ♢ De tânăr a) din tinereţe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriţi (sau însurăţei) soţi uniţi de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activitate). tânăr specialist. /<lat. tenerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.