- tấnăr
- tînăr (-ră), adj. – 1. June. – 2. Fraged. – var. tiner. Mr., megl. tinir. istr. tiner. lat. tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Puşcariu 1734; REW 8645), cf. it. tenero, prov. tenre, fr., cat. tendre, sp. tierno, port. terno. Despre fonetism (tinăr › tînăr prin influenţa lui ă), cf. Rosetti, BL, V, 35; Rosetti, Mélanges, 173. Uz general (ALR, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantică, azi în desuetudine. Der. tineret (var. Mold. tinerit), s.n. (tinerime, animale tinere); tînără, s.f. (fată, adolescentă); tinereţe (mr. tinireaţă), s.f. (juneţe, adolescenţă), cu suf. -eţe, cf. bătrîneţe (după REW 8647, din lat. *tĕnĕritĭa, cf. it. tenerezza, v. sicil. tinirizza, fr. tendresse, sp., port. terneza; sensul de "duioşie" pe care îl dă Negruzzi cuvîntului rom. este o improprietate care se explică prin fr.); tinerime, s.f. (tineret, mulţime de tineri); întineri, vb. (a deveni tînăr). – Din rom. provine ţig. terne "tînăr", cf. Claveria, NRFE, VII, 127.Trimis de blaurb, 12.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.