- nevastă
- NEVÁSTĂ, neveste, s.f. Femeie măritată; spec. soţie; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta "mireasă".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NEVÁSTĂ s. v. soţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNEVÁSTĂ s. v. femeie, mireasă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenevástă s. f., g.-d. art. nevéstei; pl. nevésteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnevástă-mea (-ta, -sa) s. f. + adj. pron. g.-d. art. nevésti-mii (-tii, -sii)Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficNEV//ÁSTĂ nevastăéste f. 1) pop. Persoană de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; soţie. A lua de nevastă. ♢ A cere de nevastă a face propunere de căsătorie. 2) pop. Femeie măritată. [G.-D. nevestei] /<sl. nevĕstaTrimis de siveco, 02.01.2005. Sursa: NODEXnevástă (nevéste), s.f. – 1. (înv.) Logodnică. – 2. Soţie, femeie măritată. – 3. Femeie. – Megl. niveastă, mr. nveastă. sl. nevĕsta (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 216), cf. bg., slov., ceh., rus. nevĕsta, sb. nevjesta, pol. niewiesta. Uz general (ALR, I, 270). – Der. nevăstuică, s.f. (zool., Mustela vulgaris), cf. sl. nevĕstuka (Miklosich, Lexicon,424), nume care s-ar explica drept un eufemism superstiţios, cf. bg. nevĕstulka (› mr. nivistul’e, megl. nivistul’ ca), sb. nevjestica, ngr. νυμφίτσα (› mr. nifiţă), mag. memjét, it. donnola, fr. bellette, sp. comadreja, port. doninha, v. engl. fairy; nevesti, vb. (înv., a (se) căsători).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.