- femeie
- FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. [pr.: -me-ie] – lat. familia "familie".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CINSTEAFEMÉILOR s. v. ruşinea-fetei.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: SinonimeFEMÉIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. şi ir.) fustă. (O femeie cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFEMÉIE s. v. familie, neam, nevastă, soţie, viţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.Trimis de siveco, 13.02.2009. Sursa: Sinonimefeméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFEMÉ//IE femeiei f. 1) Persoană matură de sex feminin. ♢ femeie în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodăreşti. 2) pop. Persoană de sex feminin care şi-a pierdut fecioria. [art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. familiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfeméie (feméi), s.f. – 1. (înv.) Familie. – 2. Nevastă, soţie. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. lat. fămĭlia (Puşcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë "copil", v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom. – Der. femeiesc, adj. (feminin); femeieşte, adv. (ca femeile); femeiet, s.m. (mulţime de femei); femeiuşcă, s.f. (muieruşcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de ţesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.