- madamă
- MADÁMĂ, madame, s.f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politeţe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (înv.) Guvernantă. 4. (înv.) Soţie. 5. (peior.) Femeie de moravuri uşoare; spec. patroană a unei case de prostituţie. [var.: madám s.f.] – Din fr. madame.Trimis de claudia, 14.09.2003. Sursa: DEX '98MADÁMĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, guvernantă, jupâneasă, mena-jeră, nevastă, prostituată, soţie, şves-ter, târfă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemadámă (guvernantă, femeie de serviciu, femeie de moravuri uşoare) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMADÁM//Ă madamăe f. 1) Femeie căsătorită; doamnă. 2) Femeie angajată într-o familie înstărită. /<fr. madameTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMADÁMĂ s.f. (Ieşit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii. [< fr. madame].Trimis de LauraGellner, 22.05.2005. Sursa: DNmadámă (madáme), s.f. – 1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – var. madam. Mr. madamă. fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). var. se foloseşte curent cu sensul de "doamnă", dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.