- arendă
- ARÉNDĂ, arenzi, s.f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăţi; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaş proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.Trimis de the_catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ARÉNDĂ s. (ieşit din uz) posesiune, (înv. şi reg.) năimeală, orândă, simbrie. (A luat moşia în arendă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearéndă s. f., g.-d. art. arénzii/aréndei; pl. arénzi/aréndeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAREN//DĂ arendăzi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etc.) pe un timp determinat în schimbul unei plăţi. 2) Suma plătită de arendaş proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plăti arendăda. [G.-D. arenzii; pl. şi arende] /<pol., rus. arendaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXaréndă (-de), s.f. – Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri. – var. (Trans.) arîndă, (Olt.) arindă, (Mold., Trans.) orîndă. lat. med. arenda, intrat tîrziu, probabil în sec. XVIII, şi pe mai multe căi în acelaşi timp; (cf. mag. árenda, bg., sb., pol., rus. arenda, rut. arenda, oranda). cf. Cihac, II, 3; Hasdeu 1540; Berneker 30, care pornesc de la etimoane sl.; Sanzewitsch 197, care se bazează pe rusă; Gáldi, Dict., 83, care pleacă de la mag. Densusianu, Hlr., 148 şi Puşcariu 121 considerau că arîndă derivă direct din lat. *arrendare (sard. arrendare, sp. arrendar), ipoteză puţin probabilă; -î- pare mai curînd, ca în orîndă, prin analogie cu cel din rînd şi (o)rîndui. var. moldovenească orîndă, care reproduce fonetismul rut. (cf. Miklosich, Fremdw., 75), a ajuns să însemne "cîrciumă", deoarece în trecut cîrciumile şi hanurile din localităţi erau date în arendă de către marii proprietari şi producători. Der. arenda, vb. (a da sau a lua în arendă); arendaş, s.m. (persoană care ia în arendă, fermier); arendăşesc, adj. (propriu unui arendaş); arendăşi, vb. (a arenda); arendăşie, s.f. (arendare; ocupaţie de arendaş); arendăşiţă, s.f. (nevastă de arendaş); arendăşoaică, s.f. (nevastă de arendaş); arendator, s.m. (arendaş); orîndar, s.m. (cîrciumar); orîndărie, s.f. (arendare).Trimis de blaurb, 03.06.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.