- nevalabil
- Nevalabil ≠ valabilTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
infirma — INFIRMÁ, infírm, vb. I. tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
vicia — VICIÁ, viciez, vb. I. tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [pr.: ci a] – Din fr. vicier. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
denunţa — DENUNŢÁ, denunţ, vb. I. tranz. 1. A aduce la cunoştinţa unei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face un denunţ. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. –… … Dicționar Român
invalid — INVALÍD, Ă, invalizi, de, adj., s.m. şi f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fi. invalide, lat. invalidus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Invalid ≠ valid… … Dicționar Român
invalida — INVALIDÁ, invalidez, vb. I. tranz. (jur.) A constata şi a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaţilor la conferinţe sau la congrese interne sau… … Dicționar Român
netemeinic — NETEMÉINIC adj. v. INFIRMA. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. [DEX 98] Trimis de gall, 14.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
valabil — VALÁBIL, Ă, valabili, e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ spec. Care întruneşte condiţiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. Trimis… … Dicționar Român