Dicționar Român. 2013.
infirma — INFIRMÁ, infírm, vb. I. tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
temei — TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
temeinic — TEMÉINIC, Ă, temeinici, ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [var.: (înv.) temélnic, ă adj.] – Temei + suf. nic. Trimis de claudia, 30.04.2008. Sursa: DEX 98 Temeinic ≠ netemeinic Trimis de siveco … Dicționar Român
întemeiat — ÎNTEMEIÁT, Ă, întemeiaţi, te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, raţional. 2. (înv.) Întărit, puternic, consolidat. [pr.: me iat] – v. întemeia. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
