falsitate — FALSITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare făţarnică; ipocrizie, făţărnicie, prefăcătorie. [var.: (pop.) falşitáte s.f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, atis. Trimis de… … Dicționar Român
gratuitate — GRATUITÁTE, gratuităţi, s.f. (La sg.) Însuşirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (concr.) Obiect (mai ales cărţi) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituţia sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecţionează astfel … Dicționar Român
nefondare — NEFONDÁRE s.f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicţie, care constă fie în greşita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într o motivare contradictorie sau în … Dicționar Român
slăbiciune — SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s.f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscăţiv; p. ext. lipsă de forţă fizică. ♦ Stare, senzaţie (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârşeală. 2. fig. Lipsă de energie, de fermitate. 3. fig. (Mai ales la pl.)… … Dicționar Român
temei — TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
