gratuitate

GRATUITÁTE, gratuităţi, s.f. (La sg.) Însuşirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (concr.) Obiect (mai ales cărţi) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituţia sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecţionează astfel de obiecte. ♦ fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acţiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gratuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gratuităţii; pl. gratuităţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRATUIT//ÁTE gratuitateăţi f. 1) Caracter gratuit. 2) Vorbă sau faptă gratuită. /<fr. gratuité, lat. gratuitas, gratuitateatis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GRATUITÁTE s.f. Însuşirea de a fi gratuit. [pron. -tu-i-. / cf. fr. gratuité].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



GRATUITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi gratuit; ceea ce se oferă gratuit. 2. (fig.) inutilitate, netemeinicie a unei acţiuni, a unei afirmaţii etc. (< fr. gratuité, lat. gratuitas)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN