inexprimabil — INEXPRIMÁBIL, Ă, inexprimabili, e, adj. Care nu poate fi redat prin cuvinte; de nespus; indicibil, neexprimabil, inefabil. – Din fr. inexprimable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inexprimabil ≠ exprimabil Trimis de siveco,… … Dicționar Român
al — AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu al… … Dicționar Român
diviniza — DIVINIZÁ, divinizez vb. I. tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
feerie — FEERÍE, feerii, s.f. 1. Privelişte nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentaţie teatrală, de circ etc., cu personaje şi tematică mitică, cu montare şi costumaţie pline de culoare şi de strălucire şi cu numeroase trucaje şi… … Dicționar Român
neexprimabil — NEEXPRIMÁBIL, Ă, neexprimabili, e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. – Ne + exprimabil. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEEXPRIMÁBIL adj. v. indescriptibil. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
prăpădi — PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ refl. A şi pierde viaţa … Dicționar Român
apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… … Dicționar Român
bucurie — BUCURÍE, bucurii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire vie, de satisfacţie sufletească. ♢ loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (concr.) Ceea ce bucură pe cineva. – Bucura + suf. ie. Trimis de valeriu, 02.12.2008. Sursa: DEX… … Dicționar Român
excesiv — EXCESÍV, Ă, excesivi, e, adj. Care depăşeşte limita normală; exagerat, abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. de , formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. Trimis de bogdang,… … Dicționar Român
extraordinar — EXTRAORDINÁR, Ă, extraordinari, e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.)… … Dicționar Român
