- nesimţite
- nesimţíte s. n. pl.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
nesimţite
Look at other dictionaries:
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
insidios — INSIDIÓS, OÁSĂ, insidioşi, oase, adj. Care caută să înşele; viclean, perfid, şiret. ♦ (med.; despre o boală) Care apare pe nesimţite, fără manifestări vizibile. ♦ (Despre gaze de luptă) Care îşi manifestă acţiunea asupra organismului mai târziu.… … Dicționar Român
insinua — INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. tranz. şi refl. A (se) strecura undeva pe nesimţite; a (se) infiltra. [pr.: nu a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare. Trimis de valeriu, 21.07 … Dicționar Român
subtiliza — SUBTILIZÁ, subtilizez, vb. I. tranz. (Rar) 1. A da subtilitate, rafinament, fineţe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (fam.) A lua ceva pe furiş, cu dibăcie, pe nesimţite; a sustrage, a fura, a şterpeli. – Din fr.… … Dicționar Român
tiptil — TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, uşor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiş, pe nesimţite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [var.:… … Dicționar Român
nesimţit — NESIMŢÍT1 s.n. (în loc. adv.) Pe nesimţite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Ne + simţit. Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX 98 NESIMŢÍT2, Ă, nesimţiţi, te, adj. 1. Care este lipsit de bun simţ, de bună creştere, de… … Dicționar Român
piguli — PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puţin (dintr un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ fig. A fura sau a înşela cu încetul, pe nesimţite. – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004 … Dicționar Român
pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… … Dicționar Român
strecura — STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. tranz. A trece un lichid printr o strecurătoare, printr o sită, printr o ţesătură pentru a l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a l limpezi, a l face omogen. 2. refl. (Despre lichide) A… … Dicționar Român
aşa — AŞÁ adv., adj. invar. I. adv. (Modal) 1. În felul acesta; astfel. ♢ loc. adj. Aşa zis sau aşa numit = pe nedrept sau convenţional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ♢ expr. Aşa o fi = e posibil; poate. Şi aşa = în orice caz; oricum … Dicționar Român
