- insinua
- INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. tranz. şi refl. A (se) strecura undeva pe nesimţite; a (se) infiltra. [pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinsinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuéz, 3 sg. şi pl. insinueáză, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INSINU//Á insinuaéz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSINUÁ vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura. [pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DNINSINUÁ vb. I. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc. II. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura. (< fr. insinuer, lat. insinuare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.