nesimţíre — s. f., g. d. art. nesimţírii … Romanian orthography
insensibilitate — INSENSIBILITÁTE, insensibilităţi, s.f. Lipsa sensibilităţii generale sau parţiale, întâlnită în unele boli nervoase sau psihice ori provocată cu ajutorul unor substanţe anestezice. ♦ Lipsă de sensibilitate, nesensibilitate, p. ext. de emotivitate … Dicționar Român
lat — LAT, Ă, (1) laţi, te, adj. (2) laturi, s.n. 1. adj. Care are o lăţime (relativ) mare. ♢ loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ expr. A spune vorbe mari şi late = a spune vorbe pompoase, dar fără conţinut. (fam.) A fi lată… … Dicționar Român
leşin — LEŞÍN, leşinuri, s.n. 1. Pierdere subită şi trecătoare a cunoştinţei, fără oprirea inimii şi a mişcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoţii puternice… … Dicționar Român
amorţi — AMORŢÍ, amorţesc, vb. IV. intranz. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de… … Dicționar Român
grămadă — GRĂMÁDĂ, grămezi, s.f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ♢ expr. A cădea (sau a se prăbuşi) grămadă = a… … Dicționar Român
leşinat — LEŞINÁT, Ă, leşinaţi, te, adj. 1. Care se află în stare de leşin (1), în nesimţire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleşit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârşit2. – v. leşina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
leşinătură — LEŞINĂTÚRĂ, leşinături, s.f. (depr.) Fiinţă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leşina + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEŞINĂTÚRĂ s. v. inconştienţă, leşin, lipotimie, nesimţire, stârpitură.… … Dicționar Român
neobrăzare — NEOBRĂZÁRE s.f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviinţă; lipsă de cuviinţă, obrăznicie, neruşinare, impertinenţă. [pr.: ne o ] – cf. n e o b r ă z a t . Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie … Dicționar Român
neruşinare — NERUŞINÁRE s.f. Lipsă de ruşine; p. ext. comportare, afirmaţie, faptă lipsită de bună cuviinţă; necuviinţă, impertinenţă, neobrăzare. – Ne + ruşinare. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NERUŞINÁRE s. 1. v. obrăznicie. 2. v. obscenitate … Dicționar Român
