leşinătură

leşinătură: LEŞINĂTÚRĂ, leşinături, s.f. (depr.) Fiinţă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leşina + suf. -ătură.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LEŞINĂTÚRĂ s. v. inconştienţă, leşin, lipotimie, nesimţire, stârpitură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

leşinătúră s. f., g.-d. art. leşinătúrii; pl. leşinătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

leşin — LEŞÍN, leşinuri, s.n. 1. Pierdere subită şi trecătoare a cunoştinţei, fără oprirea inimii şi a mişcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoţii puternice… … Dicționar Român
leşui — LEŞUÍ, leşuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A provoca o stare de slăbiciune, de sfârşeală. – cf. l e ş i n . Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 leşuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 … Dicționar Român
stârpitură — STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s.f. 1. Fiinţă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STÂRPITÚRĂ s. 1.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias