stârpitură

stârpitură
STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s.f. 1. Fiinţă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STÂRPITÚRĂ s. 1. lepădătură. 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O stârpitură de copil.) 3. (fig.) leşinătură. (O stârpitură de pisică.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

STÂRPITÚRĂ s. v. avorton.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stârpitúră s. f., g.-d. art. stârpitúrii; pl. stârpitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STÂRPITÚR//Ă stârpiturăi f. Fiinţă insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic; chircitură; avorton. /a stârpi + suf. stârpiturăură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • avorton — AVORTÓN, avortoni, s.m. Fiinţă născută înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficienţe. ♦ fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. Trimis de ana zecheru, 19.06.2002. Sursa: DEX 98  AVORTÓN s. (med.) (pop.)… …   Dicționar Român

  • lepădătură — LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (şi adesea cu mari deficienţe fizice sau psihice); stârpitură. 2. fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. ătură. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • irează — ireáză s.f. (reg.) 1. stârpitură, fiinţă anormală. 2. om de nimic, secătură, aducător de rele, pramatie. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • leşinătură — LEŞINĂTÚRĂ, leşinături, s.f. (depr.) Fiinţă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leşina + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEŞINĂTÚRĂ s. v. inconştienţă, leşin, lipotimie, nesimţire, stârpitură.… …   Dicționar Român

  • miarţă — MIÁRŢĂ, miarţe, s.f. (pop.) Fiinţă pipernicită; stârpitură. [pl. şi: mierţe] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  miárţă s. f. (sil. miar ), g. d. art. miárţei/ miérţei; pl. miárţe/miérţe …   Dicționar Român

  • perpegiel — perpegiél, perpegiéi, s.m. (reg.) om mic, pipernicit, nedezvoltat; stârpitură. Trimis de blaurb, 15.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pipiric — PIPIRÍC, pipirici, s.m. (reg.) Om mic, slab şi pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [var.: piperíg s.m.] Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRM  pipiríc (pipiríci), s.m. – Corcitură, stîrpitură. – var. pipiriu, piperig. Creaţie expresivă …   Dicționar Român

  • piticenie — piticénie, piticénii, s.f. (înv.) fiinţă nedezvoltată, pipernicită; stârpitură. Trimis de blaurb, 26.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pocitanie — POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. anie. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  Pocitanie ≠ mândreţe Trimis… …   Dicționar Român

  • pocitură — POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”