avorton — AVORTÓN, avortoni, s.m. Fiinţă născută înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficienţe. ♦ fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. Trimis de ana zecheru, 19.06.2002. Sursa: DEX 98 AVORTÓN s. (med.) (pop.)… … Dicționar Român
lepădătură — LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (şi adesea cu mari deficienţe fizice sau psihice); stârpitură. 2. fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. ătură. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
irează — ireáză s.f. (reg.) 1. stârpitură, fiinţă anormală. 2. om de nimic, secătură, aducător de rele, pramatie. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
leşinătură — LEŞINĂTÚRĂ, leşinături, s.f. (depr.) Fiinţă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leşina + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEŞINĂTÚRĂ s. v. inconştienţă, leşin, lipotimie, nesimţire, stârpitură.… … Dicționar Român
miarţă — MIÁRŢĂ, miarţe, s.f. (pop.) Fiinţă pipernicită; stârpitură. [pl. şi: mierţe] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 miárţă s. f. (sil. miar ), g. d. art. miárţei/ miérţei; pl. miárţe/miérţe … Dicționar Român
perpegiel — perpegiél, perpegiéi, s.m. (reg.) om mic, pipernicit, nedezvoltat; stârpitură. Trimis de blaurb, 15.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pipiric — PIPIRÍC, pipirici, s.m. (reg.) Om mic, slab şi pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [var.: piperíg s.m.] Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRM pipiríc (pipiríci), s.m. – Corcitură, stîrpitură. – var. pipiriu, piperig. Creaţie expresivă … Dicționar Român
piticenie — piticénie, piticénii, s.f. (înv.) fiinţă nedezvoltată, pipernicită; stârpitură. Trimis de blaurb, 26.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pocitanie — POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. anie. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 Pocitanie ≠ mândreţe Trimis… … Dicționar Român
pocitură — POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru,… … Dicționar Român