armorial — ARMORIÁL, Ă, armoriali, e, adj. (Rar) Referitor la blazon, la embleme. [pr.: ri al] – Din fr. armorial. Trimis de ana zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 armoriál adj. m. (sil. ri al ), pl. armoriáli; f … Dicționar Român
blazon — BLAZÓN, blazoane, s.n. Ansamblu de elemente convenţionale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraş, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLAZÓN … Dicționar Român
armă — ÁRMĂ, arme, s.f. 1. Obiect, unealtă, aparat, maşină care serveşte în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc. ♢ expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr o armată specializată şi… … Dicționar Român
armături — ARMĂTÚRI s. pl. v. armoarii, blazon, emblemă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
herb — HERB, herburi, s.n. (înv.) Stemă a unei ţări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ fig. Origine, neam nobil. [var.: hierb s.n.] – Din pol. herb. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HERB s. v. armoarii, blazon, emblemă, stemă … Dicționar Român
marcă — MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele, pentru a l recunoaşte etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ♢ loc. adj. De… … Dicționar Român
pavăză — PÁVĂZĂ, paveze, s.f. 1. Scut. ♢ expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A şi pune mâna (drept) pavăză = a şi ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecţie … Dicționar Român
scut — SCUT, scuturi, s.n. 1. Armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme şi mărimi, cu care luptătorii din antichitate şi din evul mediu îşi apărau pieptul de lovituri; pavăză. ♦ (Rar) Blazon (în formă de scut 1). 2. fig. Apărare, ocrotire … Dicționar Român
stemă — STÉMĂ, steme, s.f. 1. Semn convenţional distinctiv, caracteristic şi simbolic, al unei ţări, al unui oraş, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ♢ expr. A fi cu stemă n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai… … Dicționar Român
