imobilitate — IMOBILITÁTE s.f. Stare de nemişcare, de neclintire totală. – Din fr. immobilité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imobilitate ≠ mobilitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IMOBILITÁTE s. 1. fixaţie, imobilism, inerţie,… … Dicționar Român
fixitate — FIXITÁTE s.f. Starea, caracterul, însuşirea a ceea ce este fix; nemişcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FIXITÁTE s. 1. v. imobilitate. 2. imobilitate, neclintire,… … Dicționar Român
static — STÁTIC, Ă, statici, ce, adj., s.f. I. adj. 1. (mec.) Care se referă la echilibrul forţelor, la starea de nemişcare a corpurilor. ♢ Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării… … Dicționar Român
neclintire — NECLINTÍRE, neclintiri, s.f. Stare de nemişcare; imobilitate, fixitate. – Ne + clintire. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NECLINTÍRE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate, imobi litate, nemişcare, stabilitate. (neclintire unor dune.) 3.… … Dicționar Român
tăcea — TĂCEÁ, tac, vb. II. intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă.… … Dicționar Român
încremenire — ÎNCREMENÍRE s.f. Acţiunea de a încremeni şi rezultatul ei; nemişcare, neclintire; înmărmurire, consternare; încremeneală. – v. încremeni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCREMENÍRE s. 1. v. petrificare. 2. v. înmărmu rire. 3. v.… … Dicționar Român
calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… … Dicționar Român
clinti — CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca puţin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. tranz. fig. (De obicei în construcţii negative) A determina pe cineva să renunţe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale … Dicționar Român
dezmorţi — DEZMORŢÍ, dezmorţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. ♢ expr. (refl.) A i se dezmorţi … Dicționar Român
imobil — IMÓBIL1, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMOBÍL2, Ă, imobili, e, adj. 1. Care stă în nemişcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr.… … Dicționar Român
