imobilitáte — s. f., g. d. art. imobilitäţii … Romanian orthography
fixitate — FIXITÁTE s.f. Starea, caracterul, însuşirea a ceea ce este fix; nemişcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FIXITÁTE s. 1. v. imobilitate. 2. imobilitate, neclintire,… … Dicționar Român
imobilism — IMOBILÍSM s.n. Atitudine de opoziţie sistematică şi permanentă faţă de orice inovaţie, invenţie, progres etc.; închistare. – Din fr. immobilisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMOBILÍSM s. v. imobilitate. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
achinezie — ACHINEZÍE s.f. Imposibilitate de a executa mişcări, imobilitate şi rigiditate a muşchilor, fără ca bolnavul să fie paralizat. – Din fr. akinésie. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98 achinezíe s. f., art. achinezía, g. d. achinezíi … Dicționar Român
nemişcare — NEMIŞCÁRE s.f. Stare a ceea ce nu se mişcă; imobilitate, neclintire; absenţă a oricărei mişcări; linişte. ♦ Lipsă de acţiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerţie. – Ne + mişcare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
stupoare — STUPOÁRE s.f. 1. (livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoţie puternică; uimire, stupefacţie. 2. (med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuţire, imobilitate şi insensibilitate completă. – Din fr … Dicționar Român
mişca — MIŞCÁ, mişc, vb. I. 1. intranz., refl. şi tranz. A ieşi sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a( şi) schimba locul, poziţia; a (se) clătina. ♢ expr. (intranz.; fam.) A mişca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacşiş; a da … Dicționar Român
neclintire — NECLINTÍRE, neclintiri, s.f. Stare de nemişcare; imobilitate, fixitate. – Ne + clintire. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NECLINTÍRE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate, imobi litate, nemişcare, stabilitate. (neclintire unor dune.) 3.… … Dicționar Român
cremene — CRÉMENE, (rar) cremeni, s.f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal şi cuarţ, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oţel. 2. Bucăţică de cremene (1) folosită la… … Dicționar Român
extaz — EXTÁZ, extaze, s.n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinaţii etc., care apare sub… … Dicționar Român
