- extaz
- EXTÁZ, extaze, s.n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinaţii etc., care apare sub influenţa unor ritualuri şi practici religioase. ♦ (med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe şi de exaltare mintală, este lipsit de senzaţii şi incapabil de mişcări voluntare. 2. Admiraţie profundă, neţărmurită; adoraţie, veneraţie. – Din fr. extase.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98EXTÁZ s. v. adoraţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeextáz s. n., pl. extáze/extázuriTrimis de siveco, 17.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficEXTÁZ extaze n. 1) Stare psihică de mare intensitate caracterizată prin slăbirea contactului cu lumea exterioară. 2) fig. Stare de fericire deplină; beatitudine; euforie. /<fr. extase, lat. extasisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXTÁZ s.n. 1. Stare emoţională de exaltare, care se naşte din contemplarea aprofundată a unor lucruri extraordinare şi în care toate preocupările şi sentimentele dispar în faţa unui singur sentiment dominant de admiraţie. ♦ Stare nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzaţii. 2. Admiraţie neţărmurită; adoraţie. [pl. -ze, var. estaz s.n. / < fr. extase, cf. gr. ekstasis – încântare].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNEXTÁZ s. n. 1. stare emoţională de exaltare, care se naşte din contemplarea unor lucruri extraordinare şi în care toate preocupările şi sentimentele dispar în faţa unui singur sentiment dominant de admiraţie. ♢ afecţiune nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzaţii. 2. admiraţie profundă, încântare. (< fr. extase, gr. ekstasis)Trimis de raduborza, 17.05.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.