yoga

YÓGA s.f. Şcoală filozofică indiană care urmăreşte adâncirea cunoaşterii eului în scopul eliberării lui de viaţa materială şi al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciţii care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respiraţiei, a bătăilor inimii şi prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.

Trimis de spall, 17.04.2008. Sursa: DEX '98



yóga s. f.

Trimis de siveco, 11.09.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



YÓGA f. 1) Şcoală filozofică indiană care urmăreşte eliberarea eului individual de viaţă materială şi contopirea cu sufletul universal, prin contemplare, imobilizare, extaz mistic etc. 2) Ansamblu de exerciţii elaborat de indieni, care vizează obţinerea unui control asupra funcţiilor organismului, a unei stăpâniri perfecte a lui prin încetinirea la maximum a respiraţiei şi prin atingerea stării de insensibilitate totală. /< fr., engl. yoga

Trimis de siveco, 28.08.2006. Sursa: NODEX



YÓGA s.n. Şcoală filozofică indiană care recomandă contemplarea, imobilitatea absolută, extazul mistic şi practicile ascetice în vederea eliberării eului individual de contingenţele vieţii materiale şi contopirii cu sufletul universal. [< fr., sanscr. yoga – contopire].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



YÓGA s. f. şcoală filosofică indiană cu tradiţii străvechi, care preconizează adâncimea autocunoaşterii eului în vederea eliberării lui de contingenţele materiale şi a contopirii cu spiritul universal, prin extaz mistic şi exerciţii fizice, având ca scop perfecţionarea proceselor fiziologice şi psihice ale organismului uman. (< engl., fr. yoga)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN