incantaţie

INCANTÁŢIE, incantaţii, s.f. (livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obţine un efect supranatural). ♦ fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation.

Trimis de valeriu, 27.07.2006. Sursa: DEX '98



incantáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. incantáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. incantáţiei; pl. incantáţii, art. incantáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



INCANTÁŢI//E incantaţiei f. Stare de încântare. [G.-D. incantaţiei] /<fr. incantation, lat. incantatio, incantaţieonis

Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: NODEX



INCANTÁŢIE s.f. Cuvânt magic; ceremonie prin care vracii pretind că fac farmece şi vrăji; (fig.) stare de extaz; încântare. [gen. -iei, var. incantaţiune s.f. / cf. fr. incantation, lat. incantatio].

Trimis de LauraGellner, 27.07.2006. Sursa: DN



INCANTÁŢIE s. f. 1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece şi vrăji. 2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă. (< fr. incantation, lat. incntatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN