- imobil
- IMÓBIL1, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IMOBÍL2, -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemişcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Imobil ≠ mobilTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeIMÓBIL s. v. casă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeimóbil s. n., pl. imóbileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficimobíl adj. m. (jur. şi imóbil) mobilTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMOBÍL imobilă (imobili, imobile) (în opoziţie cu mobil) 1) Care nu se mişcă; care nu-şi schimbă poziţia; nemişcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mişcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMÓBIL imobile n. 1) Construcţie pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ♢ Carte de imobil registru în care sunt înscrişi toţi locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mişcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilisTrimis de siveco, 12.06.2007. Sursa: NODEXIMÓBIL s.n. Casă, clădire. [pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].Trimis de LauraGellner, 12.06.2007. Sursa: DNIMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemişcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mişca, transporta. [cf. fr. immobile, lat. immobilis].Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DNIMÓBIL1 s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNIMOBÍL2, -Ă adj. nemişcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.