- imnător
- imnătór, imnătoáre, adj. (înv.) răsunător.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
imnător
Look at other dictionaries:
imn — IMN, imnuri, s.n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ spec. Cântec religios de preamărire a divinităţii. ♦ spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naţionale… … Dicționar Român
