subînchiria

SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ♢ A lua cu chirie de la chiriaşul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [pr.: -ri-a] – Sub¹- + închiria (după fr. sous-louer).

Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX '98



subînchiriá vb. (sil. mf. sub-) închiria

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SUBÎNCHIRI//Á subînchiriaéz tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind în situaţia de chiriaş. 2) A lua cu chirie de la un chiriaş. [Sil. sub-în-chi-ri-a] /sub- + închiria

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUBÎNCHIRIÁ vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat pe seama sa. ♦ A închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < sub- + închiria, după fr. sous-louer].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ♢ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN