nemijlocít — adj. m., pl. nemijlocíţi; f. sg. nemijlocítã, pl. nemijlocíte … Romanian orthography
direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… … Dicționar Român
empirism — EMPIRÍSM s.n. Doctrină care consideră experienţa senzorială ca primă sursă a cunoaşterii şi a cunoştinţelor. ♢ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile… … Dicționar Român
imediat — IMEDIÁT adv., IMEDIÁT, Ă, imediaţi, te, adj. 1. adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuşi, acuşica. 2. adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgenţă; care se află la o distanţă foarte mică… … Dicționar Român
intuiţionism — INTUIŢIONÍSM s.n. Curent filosofic care opune raţiunii intuiţia, concepută ca o facultate analogă cu instinctul, cu simţul artistic sau cu revelaţia divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esenţa obiectelor. [pr.: tu i ţi o ] –… … Dicționar Român
reacţie — REÁCŢIE, reacţii, s.f. I. 1. Faptul de a reacţiona; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acţiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). 3. (chim.) Fenomen de… … Dicționar Român
aplicativ — APLICATÍV, Ă, aplicativi, ve, adj. (Despre unele ştiinţe, domenii sau metode de cercetare) Care îşi găseşte o aplicaţie imediată, care este legat nemijlocit de viaţa practică. – Din fr. applicatif. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
fenomenologie — FENOMENOLOGÍE s.f. 1. Curent în filozofie care îşi propune să studieze fenomenele conştiinţei prin prisma orientării şi a conţinutului lor, făcând abstracţie de omul real, de activitatea lui psihică concretă şi de mediul social. 2.(La Hegel)… … Dicționar Român
impresionism — IMPRESIONÍSM s.n. Mişcare artistică apărută în a doua jumătate a sec. XIX, caracterizată prin renunţarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictură), prin modelarea fragmentară a suprafeţelor … Dicționar Român
intuiţie — INTUÍŢIE, intuiţii, s.f. 1. Capacitatea conştiinţei de a descoperi, pe cale raţională (în mod spontan), esenţa, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării şi însuşirii cunoştinţelor trebuie să… … Dicționar Român
