- empirism
- EMPIRÍSM s.n. Doctrină care consideră experienţa senzorială ca primă sursă a cunoaşterii şi a cunoştinţelor. ♢ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile fiecărui subiect în parte. – Din fr. empirisme.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98empirísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEMPIRÍSM n. 1) Concepţie filozofică care consideră experienţa senzorială ca unica sursă a cunoaşterii. 2) Tratare a unor probleme numai pe baza datelor experienţei, fără a apela la teorie. /<fr. empirismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEMPIRÍSM s.n. 1. Concepţie gnoseologică care socoteşte experienţa senzorială ca unica sursă a cunoaşterii, negând valoarea abstracţiilor. ♢ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.a. care, renunţând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienţei într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experienţă].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNEMPIRÍSM s. n. 1. concepţie în filozofie care consideră experienţa senzorială ca sursă fundamentală a cunoaşterii, negând valoarea abstracţiilor. o empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile fiecărui subiect în parte; empirism social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunţând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. folosirea exclusivă a experienţei într-o activitate. (< fr. empirisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.