fenomenologie

FENOMENOLOGÍE s.f. 1. Curent în filozofie care îşi propune să studieze fenomenele conştiinţei prin prisma orientării şi a conţinutului lor, făcând abstracţie de omul real, de activitatea lui psihică concretă şi de mediul social. 2.(La Hegel) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conştiinţei asupra existenţei şi se încearcă în mod raţional descrierea procesului dezvoltării conştiinţei. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, aşa cum se manifestă ele în timp şi spaţiu. – Din fr. phénoménologie.

Trimis de laurap, 25.04.2008. Sursa: DEX '98



fenomenologíe s. f., art. fenomenología, g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FENOMENOLOGÍE f. Ramură a filozofiei idealiste, care se ocupă cu studiul fenomenelor ca esenţă de ordin spiritual, nelegate de lumea materială. [art. fenomenologia; G.-D. fenomenologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phénoménologie

Trimis de siveco, 25.04.2008. Sursa: NODEX



FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp şi spaţiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumeşte teoria despre dezvoltarea conştiinţei umane, înţeleasă ca formă a autodezvoltării "spiritului absolut". ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce "obiectul" la "fenomen", considerat ca esenţă de ordin spiritual şi ca dat ultim şi nemijlocit al conştiinţei, independent de existenţa obiectivă şi de experienţa senzorială. [gen. -iei. / < fr. phénoménologie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



FENOMENOLOGÍE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, aşa cum se manifestă ele în timp şi spaţiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conştiinţei, care se ridică de la certitudinea senzorială la "ştiinţa absolută". 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce "obiectul" la "fenomen", considerat ca esenţă de ordin spiritual şi ca dat ultim şi nemijlocit al conştiinţei, independent de existenţa obiectivă şi de experienţa senzorială. (< fr. phénoménologie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN