nesăbuire — NESĂBUÍRE s.f. Lipsă de judecată, de chibzuinţă într o împrejurare dată, nesocotinţă, nechibzuinţă, nesăbuinţă; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NESĂBUÍRE s. v. imprudenţă.… … Dicționar Român
nesăbuit — NESĂBUÍT, Ă, nesăbuiţi, te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acţiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează nesăbuinţă; p. ext. lipsit de sens, de… … Dicționar Român
nătărăie — NĂTĂRĂÍE s.f. (înv. şi reg.) Nesocotinţă, nechibzuinţă, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂTĂRĂÍE s. v. gogomănie, nătângie, ne ghiobie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate,… … Dicționar Român
chibzuinţă — CHIBZUÍNŢĂ s.f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însuşire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 Chibzuinţă ≠ nechibzuinţă Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
imprudenţă — IMPRUDÉNŢĂ, imprudenţe, s.f. Lipsă de prudenţă; nesocotinţă; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imprudenţă ≠ prudenţă Trimis de siveco,… … Dicționar Român
nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… … Dicționar Român
necugetare — NECUGETÁRE, necugetări. s.f. Acţiune, faptă necugetată; nechibzuinţă, nesocotinţă. – Ne + cugetare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Necugetare ≠ cugetare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NECUGETÁRE s. v. imprudenţă.… … Dicționar Român
necumpătare — NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s.f. Lipsă de cumpătare, nechibzuinţă. – Ne + cumpătare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 necumpătáre s. f., g. d. art. necumpătării, pl. necumpătări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
nesocotinţă — NESOCOTÍNŢĂ, nesocotinţe, s.f. 1. Lipsă de judecată, de înţelepciune, de chibzuinţă (în acţiuni); p. ext. uşurinţă, imprudenţă (în acţiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuinţă, nesăbuinţă, prostie. – Ne + socotinţă. Trimis de… … Dicționar Român
smintit — SMINTÍT, Ă, smintiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care şi a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi ar fi pierdut o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă,… … Dicționar Român
