apocrif — APOCRÍF, Ă, apocrifi, e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat.… … Dicționar Român
fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… … Dicționar Român
inautentic — INAUTÉNTIC, Ă, inautentici, ce, adj. Care nu este autentic; neautentic. [pr.: a u ] – Din fr. inauthentique. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INAUTÉNTIC adj. v. mincinos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime inauténtic … Dicționar Român
mincinos — MINCINÓS, OÁSĂ, mincinoşi, oase, adj. 1. (Adesea substantivat), Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ţine de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ (fig.) Amăgitor, înşelător; himeric. – Minciună… … Dicționar Român
autentic — AUTÉNTIC, Ă, autentici, ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [pr.: a u ] – Din fr. authentique,… … Dicționar Român
falsitate — FALSITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare făţarnică; ipocrizie, făţărnicie, prefăcătorie. [var.: (pop.) falşitáte s.f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, atis. Trimis de… … Dicționar Român
spuriu — SPÚRIU adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit. Trimis de siveco, 20.02.2008. Sursa: Sinonime spuríu s.n. (înv.) 1. (în forma: şpurius) presimţire, bănuială. 2. fler … Dicționar Român
strâmb — STRÂMB, Ă, strâmbi, e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într o parte; aplecat,… … Dicționar Român
veritabil — VERITÁBIL, Ă, veritabili, e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Veritabil ≠ neautentic, neveritabil Trimis… … Dicționar Român
