veritabil

veritabil
VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Veritabil ≠ neautentic, neveritabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoş, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean veritabil.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă veritabil.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur veritabil.) 5. v. natural.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

veritábil adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilă, pl. veritábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VERITÁBIL veritabilă (veritabili, veritabile) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform ade-vărului; veridic; autentic. O întâmplare veritabilă. 2) Care nu este imitat; fără impurităţi; curat; pur. Aur veritabil. /<fr. véritable
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VERITÁBIL, -Ă adj. Adevărat, real; autentic. [cf. fr. véritable, it. veritabile].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN

VERITÁBIL, -Ă adj. conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ♢ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • veritábil — adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilã, pl. veritábile …   Romanian orthography

  • adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… …   Dicționar Român

  • genuin — GENUÍN, Ă, genuini, e, adj. (livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  genuín …   Dicționar Român

  • autentic — AUTÉNTIC, Ă, autentici, ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [pr.: a u ] – Din fr. authentique,… …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… …   Dicționar Român

  • getbeget — GET BEGÉT adj. invar. (Despre oameni) Autentic, adevărat, neaoş. – Din tc. cet beced. Trimis de gall, 23.10.2008. Sursa: DEX 98  GETBEGÉT adj. v. adevărat, autentic, curat, neaoş, veritabil. Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime  gét… …   Dicționar Român

  • marca — MARCÁ, marchez, vb. I. tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. 2.… …   Dicționar Român

  • natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… …   Dicționar Român

  • neaoş — NEÁOŞ, Ă, neaoşi, e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s a născut, s a format şi s a dezvoltat pe teritoriul pe care trăieşte şi în prezent; autohton, indigen, băştinaş. [pr.: nea oş] – et. nec. Trimis de claudia, 13.09 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”