- veritabil
- VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Veritabil ≠ neautentic, neveritabilTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeVERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoş, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean veritabil.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă veritabil.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur veritabil.) 5. v. natural.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeveritábil adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilă, pl. veritábileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVERITÁBIL veritabilă (veritabili, veritabile) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform ade-vărului; veridic; autentic. O întâmplare veritabilă. 2) Care nu este imitat; fără impurităţi; curat; pur. Aur veritabil. /<fr. véritableTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVERITÁBIL, -Ă adj. Adevărat, real; autentic. [cf. fr. véritable, it. veritabile].Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DNVERITÁBIL, -Ă adj. conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ♢ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.