- mătăhală
- MĂTĂHÁLĂ s.f. v. matahală.Trimis de claudia, 28.11.2008. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
mătăhală
Look at other dictionaries:
matahală — MATAHÁLĂ, matahale, s.f. 1. Fiinţă sau lucru de proporţii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Fiinţă fantastică de mărime enormă şi cu înfăţişare îngrozitoare; p.ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie… … Dicționar Român
mătăhălos — MĂTĂHĂLÓS, OÁSĂ, mătăhăloşi, oase, adj. Mare şi greoi (ca o matahală); diform. ♦ fig. (despre gesturi, atitudini, mişcări) Lipsit de supleţe, greoi. – Matahală + suf. os. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂTĂHĂLÓS adj. voluminos,… … Dicționar Român
măgăoaie — MĂGĂOÁIE, măgăoi, s.f. (pop.) 1. Sperietoare de păsări. 2. Fiinţă imaginară enormă (şi urâtă).; matahală; namilă. 3. fig. Sirenă (de semnalizare). [var.: magaoáie s.f.] – Et.nec. Trimis de claudia, 16.09.2003. Sursa: DEX 98 MĂGĂOÁIE s. v.… … Dicționar Român
huidumă — HUIDÚMĂ, huidume, s.f. (fam.) Persoană mare şi grasă; matahală. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HUIDÚMĂ s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime huidúmă s. f., g. d … Dicționar Român
monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic … Dicționar Român
namilă — NÁMILĂ, namile, s.f. Fiinţă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Fiinţă fantastică de mărime enormă şi de obicei cu înfăţişare îngrozitoare. – et. nec. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Namilă ≠ pitic Trimis de siveco,… … Dicționar Român
nămetenie — NĂMETÉNIE, nămetenii, s.f. (Rar) Matahală, namilă. – cf. n ă m e t e . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂMETÉNIE s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime nămeténie s. f.… … Dicționar Român
arătare — ARĂTÁRE, arătări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) arăta şi rezultatul ei. 2. Halucinaţie, vedenie. ♦ (concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Persoană foarte slabă. – v. arăta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 ARĂTÁRE s. 1. v. trasare. 2. v.… … Dicționar Român
bahahuie — BAHAHÚIE s. v. arătare, colos, matahală, namilă, uriaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciuhă — CIÚHĂ s. v. momâie, sperietoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CIÚH//Ă ciuhăe f. pop. Sperietoare pentru păsări; matahală; momâie. /cf. ciuf Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
