- namilă
- NÁMILĂ, namile, s.f. Fiinţă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Fiinţă fantastică de mărime enormă şi de obicei cu înfăţişare îngrozitoare. – et. nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Namilă ≠ piticTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNÁMILĂ s. v. uriaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenámilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNÁMIL//Ă namilăe f. Fiinţă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobişnuit de mari şi ne-proporţionale; matahală. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnámilă (námile), s.f. – Gigant, uriaş. – Megl. namilă. Creaţie expresivă, cf. momîie şi der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira "culme", nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea şi Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamişă, manină etc. – Natimă, s.f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui duşman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucişat cu aceste cuvinte.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.