Dicționar Român. 2013.
chefe — chéfe, chéfe, s.f. (reg.) perie. Trimis de blaurb, 03.04.2006. Sursa: DAR chéfe ( e), s.f. – Periuţă, măturică. Mag. kefe. – Der. chefelui, vb. (a peria; a se crăpa), din mag. kefélni (DAR). Puţin folosit, în Trans. De la o var. chefelni, care… … Dicționar Român
măturea — MĂTUREÁ, ÍCĂ, măturele, s.f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă şi păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată şi cu floarea compusă, de culoare roz… … Dicționar Român
măturice — MĂTURÍCE s. măturea, măturică, măturiţă, (rar) măturişcă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime măturíce (diminutiv, plantă) s. f., g. d. art. măturícii; pl. măturíci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
măturişcă — MĂTURÍŞCĂ s. v. măturea, măturică, mătu rice, măturiţă, năfurică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
măturiţă — MĂTURÍŢĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturişcă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime MĂTURÍŢĂ s. v. năfurică, sporiş, verbină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… … Dicționar Român
plevaiţă — PLEVÁIŢĂ, plevaiţe, s.f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă şi ramificată de la bază, cu flori mici, roz violacee sau roşii purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă şi de silvostepă; imortelă… … Dicționar Român
scoparia — MĂTURĂ s. 1. (bot.; Sorghum vulgare) (pop.) mălai tătăresc, mei tătăresc, (reg.) bălur, flocoasă, tătar, tătarcă. 2. (bot.; Kochia scoparia) măturică. 3. (FITOP.) mături de vrăjitoare = (pop.) patul vântului. (scoparia este numele unei boli a… … Dicționar Român
scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… … Dicționar Român
scuturătoare — SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s.f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. ătoare. Trimis de ionel bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
