Dicționar Român. 2013.
hăşcău — s.n. (reg., înv.) măturice de brad cu care se mestecă zerul, când fierbe, până se alege urda. Trimis de blaurb, 22.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
măturea — MĂTUREÁ, ÍCĂ, măturele, s.f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă şi păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată şi cu floarea compusă, de culoare roz… … Dicționar Român
măturică — MĂTURÍCĂ s.f. v. măturea. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial MĂTURÍCĂ s. 1. măturea, măturice, măturiţă, (rar) măturişcă. (O măturică de haine.) 2. (bot.; Kochia scoparia) mătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
măturiţă — MĂTURÍŢĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturişcă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime MĂTURÍŢĂ s. v. năfurică, sporiş, verbină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… … Dicționar Român
